Titanic

Nu ma mai plang de autoritati si de Romania ca n-are rost…

Va doresc inotare placuta printre mini iceberguri si mari baltoace.

TES

sau Teatrul Evreiesc de Stat….

Eu, de felul meu asa, nu sunt o persoana religioasa. De nicio religie adica. Desigur, am fost botezata ca tot romanul, dar ai mei sunt atei.

De felul meu, nu ma consider rasista.

Duminica seara am mers, la invitatia cuiva, la Teatrul Evreiesc. Piesa era o premiera, Magicianul din Lublin. Piesa a inceput apoteotic, toti actorii de pe scena spuneau o rugaciune, la fel s-a si terminat. Cam trei sferturi din piesa s-a vorbit in idiş, dar nu pot sa spun ca m-a deranjat asta intrucat aveam casti de traducere. Bineinteles, evreica ce traducea era de un sictir nemaivazut.

Piesa a fost in mare parte numai propaganda evreiasca. Nu ma deranjeaza ca evreii vor sa-si pastreze cultura lor, insa ce am vazut acolo nu era teatru. Actorii erau foarte slabi (la performanta ma refer). Era asemanator cu o piesa de la scoala, regizata de profi de religie si jucata de elevi. Era plina de invatataturi morale, s.a.m.d.

Eu apreciez foarte mult teatrul, dar ce-am vazut nu era teatru. Imi pare rau daca jignesc pe cineva.

Lucruri pierdute

Astazi am avut o revelatie. Nu e ceva extraordinar, dar la mine in cap s-a facut lumina.

Ei bine, inainte de dus mi-am scos pierce’ul si cerceii, ca sa nu ma incurc, in fine, intelegeti voi. Dupa dus, sa le pun la loc. Eh, mi-am pus un cercel, la al doilea mai-mai sa-mi scape capacul de la pierce pe scurgerea de la chiuveta. Pun si al doilea cercel. Bun. Mie imi place foarte mult pierce’ul meu, mi-l doream de mult timp si cand mi l-am facut am fost foarte mandra ca nu m-a durut. Si nu, nu e intr-o zona sensibila, moale si delicata… Mi-a cazut capacul in scurgerea de la chiuveta. De suparare am aruncat si pierce’ul… Am mai pierdut unul identic acum ceva vreme. Si revelatia a fost asta: ca intotdeauna pierdem lucrurile alea despre care tinem neaparat sa nu le pierdem. In mod sigur vi s-a intamplat cel putin o data sa puneti ceva atat de bine incat sa nu va mai amintiti unde l-ati pus. Categoric.

Sau…

Sa cumperi o sticla de ceva scump, jack sau vodka, sau un parfum care costa mai mult decat astea doua impreuna, si sa spargi sticla. Sau cel putin s-o scapi. Eu cand am primit un parfum pe care mi-l doream de mult timp, dupa nici 5 minute l-am scapat din maini. Dar nu s-a spart, slava…

Sau odata aveam o sticla de ceva intr-un ghiozdan. Evident ca am trantit ghiozdanul si s-a spart sticla. Si nici macar nu apucasem sa beau.

De iubirile pierdute stiti si voi, alea sunt cica cele mai bune…

Si mai stiti si faza cum ca, daca pierdeti ceva pe strada si puneti un anunt, oricata speranta ati avea, slabe sanse sa ti se inapoieze respectivul obiect.

Mai e si faza aia ca o sa gasesti ce cauti in ultimul loc in care vei cauta.

Si mesajul moralizator al acestui post este urmatorul: daca ai pierdut ceva, impaca-te cu ideea. Sau faceti ca mine, ati pierdut pisica, va luati alta, nu e panica.

Despre iarna

Imi place iarna. Vara nu pot sa respir, pot doar sa transpir; oricat de multa apa as bea, tot nu ma ajuta. Iarna beau ceai fierbinte si mi-e bine. Ador zapada. Iarna nu e iarna fara zapada, cum Craciunul nu-i Craciun fara brad. Apropo de brad…

Am muncit azi vreo 3-4 ore la mareata capodopera numita brad de Craciun. Fireste, a durat o ora numai sa-i taiem crengile de jos, alea nasoale si incomode si partial uscate, si sa-l fixam in “suport”, adica intr-o galeata cu nisip, bradul meu nu incape intr-un suport obisnuit ca e prea mare. Numai ca noi am pus mai intai nisipul si apoi ne intrebam de ce nu sta bradul, am scos nisipul din galeata, am pozitionat bradul, am pus la loc nisipul. Au urmat fireste doua ore de agatat instalatii, beteala, margele, clopotei, globuri si fundite, bomboane n-am mai pus ca nu mai aveau loc. Mi-au mai ramas vreo 50 de globuri si 2 instalatii, dar deh, c’est la vie. Produsul finit arata delicios, ai mei au zis ca n-au mai avut niciodata brad asa frumos. Aceste vorbe au curs prin sufletul meu ca o gura de Finlandia, incalzindu-ma din cap pana-n calcaie. Apropo de Finlanda…

Frigul din ultima vreme m-a determinat sa ma mai gandesc la emigrarea mea spre aceste tinuturi subpolare… Nu ca m-as teme sa-mi inghete si sangele, doar ca mie imi place foarte tare sa port fustite si am remarcat ca nu prea merge pe la -10 grade.. Deh, mofturi. Apropo de -10 grade…

Mi s-a parut draguta “avalansa” de nameti ce a acoperit orasele si drumurile, foarte foarte frumos, pana cand am descoperit ca la fiecare intersectie ma afund in mocirla vreo 20 cm. Da, adorabil. Si mi-a venit iar ideea cu Finlanda, acolo in satucul ala de munte unde o sa ma refugiez eu n-o sa se faca mocirla pentru ca n-o sa dea nimeni cu nisip pe drumuri, o sa ramana zapada asa cum e, peste tot. Dar apoi, ce ma fac cu fustitele? da…

Vine Craciunul. Pe aceasta cale le urez sarbatori fericite numerosilor mei cititori (in medie cam 3 pe zi), si un Craciun cu cat mai multe sarmale devorate si cat mai multe bomboane de pom savurate, insotite bineinteles de un vin rosu de Moldova, cele mai bune vinuri, cele mai bune…

In concluzie, Craciun fericit !

de azi.

Oamenii din ziua de azi sunt gretosi. Lumea din ziua de azi e gretoasa. Parfum ieftin in tramvai, guri nespalate de luni, fumezi o tigara de cum te trezesti, mananci shaorma la 8 dimineata, bei cola ca ti-e somn. Strazile sunt murdare, nici nu mai e cazul sa vorbesc despre asta. Si nu murdare doar cu praf, ci si cu oameni. Tipii se iau de femei fara nicio vina, aurolacii si-o freaca la colt de strada si te scuipa daca nu le dai si lor macar o tigara. Nu spun acum un fapt abia constientizat, doar ca ne aflam intr-un continuu declin. Limba romana e pe moarte, nici muzica nu se mai canta in romana. Si exemplele sunt multe. Suntem in agonie, letargie, ignoranta…

Eu..

Eu nu mestec guma, nu fumez si nu beau alcool pe burta goala. Nu beau cola ca e toxica. Nu consum excesiv sare, zahar si grasimi, fac miscare cel putin 30 minute pe zi, si consum minim doi litri de apa pe zi (asta-i ca la teve, dar am avut revelatia vietii sanatoase). Evit aglomeratia din autobuze ca sa merg doua statii, si sa mai si astept, mai bine pe jos.  Nu ma duc la cinema sa plescai floricele, ma duc la teatru. Nu mai mananc cartofi prajiti si mananc legume fierte, care nu-s deloc nasoale si beau ceai. Si lapte, ca sa am calciu.

Eu n-o injur pe profa de romana ca e materia de vina. Eu am respect fata de cineva care tine un discurs, chiar daca nu ma intereseaza. Eu am respect fata de cei ce ma respecta si ma port frumos cu cei ce imi sunt dragi. Nu scrijelesc copacii si nu arunc hartii pe jos.

Nu vreau sa impresionez pe nimeni, sau sa fiu un model..  E doar speranta ca viata va fi doar cu un strop mai buna, ca moartea va sosi cu un strop mai tarziu. Dar e doar un vis firav, delicat…

Noi…

Noi avem pretentii ca totul sa ne fie servit, dar nu respectam nimic. Vandalizam totul, daramam totul. Noi ne credem zei, fiecare in parte. Ne plangem de toalete murdare, dar nici cele de-acasa nu sunt altfel, etc.

Noi…

Noi suntem mizerabili. Mizerabili…

La mare

Visez ca sunt la mare. Stiu ca suntem in decembrie, dar eu visez ca ma sui in tren cu amorezul meu si fugim inspre mare. Si apoi visez ca sunt pe nisip, ca nu e niciodata prea calda vremea, soarele e bland si ne mangaie. Si nisipul ne gadila usor pe spate,  marea e caaalda…

Mie nu-mi place vara pentru ca nu suport caldura, singura parte a verii care imi place e partea cu marea. O saptamana, maximum doua la mare, si mie imi ajunge vara. Restul de vacanta poate sa fie iarna, ca sa ma joc cu zapada, sa miroasa a brad si a portocale.

Dar eu vreau la mare, m-as duce si acum doar ca sa nu ma mai chinuie visele.

Deci da, prima saptamana din vacanta de vara plecam la mare.

Toamna

Imi place toamna.

In septembrie incepe scoala si te cuprinde un entuziasm fantastic, care dispare dupa prima saptamana. Esti nerabdator sa-ti revezi colegii, sau de ce nu, sa-i cunosti, dar cand profii incep sa te sacaie cu teme si ascultari ti se taie.
Dar toamna e frumoasa. Mai ales in parc. Ca poezia lui George Topirceanu. Mergi in parc si razele soarelui sunt mai blande si frunzele cad. Si nu stiu de ce, dar toamna mi se pare anotimpul perfect. Si nu pentru ca totul incepe sa moara, dar pentru ca ai acea nostalgie… poetica. Ca mine acum.

In noiembrie, partea mea preferata. Daca nu e prea frig, si mai esti si bine imbracat, poti sa te plimbi fara grija. E frumos dimineata, mai ales cand e ceata. Intr-una din astfel de dimineti ajunsesem prea devreme pentru cursul de teatru. Asa ca m-am plimbat pe Magheru. Am vazut ce piese se joaca la Nottara, nu mi-a captat nimic atentia. La Patria rula teribilul film 2012, pff, groaznic ! Sfarsitul lumii nu e asa aproape.

Apoi, cand stateam in fata teatrului, o babuta vine la mine si ma roaga sa-i cumpar niste ziare ca ea nu poate, ca e batrana, ca e in baston, ca o doare piciorul etc. Am acceptat gandindu-ma ca fac o fapta buna. Vroia doua ziare din categoria celor de scandal, nu-mi mai amintesc care.

E frumos toamna, serios.

Dar toamna s-a sfarsit…