Lucruri pierdute

Astazi am avut o revelatie. Nu e ceva extraordinar, dar la mine in cap s-a facut lumina.

Ei bine, inainte de dus mi-am scos pierce’ul si cerceii, ca sa nu ma incurc, in fine, intelegeti voi. Dupa dus, sa le pun la loc. Eh, mi-am pus un cercel, la al doilea mai-mai sa-mi scape capacul de la pierce pe scurgerea de la chiuveta. Pun si al doilea cercel. Bun. Mie imi place foarte mult pierce’ul meu, mi-l doream de mult timp si cand mi l-am facut am fost foarte mandra ca nu m-a durut. Si nu, nu e intr-o zona sensibila, moale si delicata… Mi-a cazut capacul in scurgerea de la chiuveta. De suparare am aruncat si pierce’ul… Am mai pierdut unul identic acum ceva vreme. Si revelatia a fost asta: ca intotdeauna pierdem lucrurile alea despre care tinem neaparat sa nu le pierdem. In mod sigur vi s-a intamplat cel putin o data sa puneti ceva atat de bine incat sa nu va mai amintiti unde l-ati pus. Categoric.

Sau…

Sa cumperi o sticla de ceva scump, jack sau vodka, sau un parfum care costa mai mult decat astea doua impreuna, si sa spargi sticla. Sau cel putin s-o scapi. Eu cand am primit un parfum pe care mi-l doream de mult timp, dupa nici 5 minute l-am scapat din maini. Dar nu s-a spart, slava…

Sau odata aveam o sticla de ceva intr-un ghiozdan. Evident ca am trantit ghiozdanul si s-a spart sticla. Si nici macar nu apucasem sa beau.

De iubirile pierdute stiti si voi, alea sunt cica cele mai bune…

Si mai stiti si faza cum ca, daca pierdeti ceva pe strada si puneti un anunt, oricata speranta ati avea, slabe sanse sa ti se inapoieze respectivul obiect.

Mai e si faza aia ca o sa gasesti ce cauti in ultimul loc in care vei cauta.

Si mesajul moralizator al acestui post este urmatorul: daca ai pierdut ceva, impaca-te cu ideea. Sau faceti ca mine, ati pierdut pisica, va luati alta, nu e panica.